marți, 3 noiembrie 2009

Si totusi... ne este frica sa iubim...


Multora dintre noi, cei crescuti in aceste epoci moderne, ne este frica sa iubim. Da, radicala afirmatie, stiu. Dar daca... am poposi putin asupra ei ...reflectand?

Oare cat de des, copii fiind, ne-au fost ignorate sau innabusite nevoile noastre adanci de confort, protectie si ghidare de catre parintii nostri? Cat de des am fost criticati sau ironizati cand ne-am exprimat sincer parerile si sentimentele, in copilarie? Cat de des suntem acum, in aceasta noua era (comerciala), folositi sau manipulati pentru ca unii sau altii sa isi satisfaca nevoia lor de profit sau putere. Cat de des ne „modelam” (cu diete, implanturi, operatii estetice, ore la sala, bijuterii, tatuaje, machiaj, coafuri, imbracaminte etc.) pentru a fi cel putin pe masura asteptarilor cuiva? Si cat de des, in mijlocul acestui iures al traiului de zi cu zi, face cineva ceva pentru noi (pentru dezvoltarea sau pur si simplu pentru binele nostru) fara a astepta ceva in schimb?

Asadar, ce invatam din astfel de experiente, in afara de faptul ca traim intr-o lume a competitiei, a conflictului, angrenata intr-o perpetua „selectie naturala” (sau intr-o lupta continua pentru supravietuirea celui mai puternic), in care onestitatea si compasiunea sunt privite ca slabiciuni prostesti.

Mai este vreo nedumerire, atunci, de ce copiii (atunci cand le este refuzat confortul iubirii neconditionate) sunt cuprinsi de teama si orbeste se vor auto-invinui, crezand ca nu merita iubire si de aici, complexe manifestate tarziu, relatii nefunctionale si multe alte probleme la varsta adulta in care ne incalcim sufocandu-ne.

Dar iubirea implica cel putin un act de vointa. Nu ai cum sa te regasesti pur si simplu iubind. Nu cazi prada iubirii, asa cum poti cadea prada dorintelor fierbinti sau atractiilor arzatoare ori pasiunilor voluptoase.

Si cum ar fi daca am privi iubirea ca sacrificiu, sacrificiul iluziilor create de asteptarile societatii moderne. Si cum ar fi daca pur si simplu am oferi iubire (indiferent de ce se intampla in jur, indiferent daca primim ceva in schimb), dorind binele celuilalt, oferind intelegere si compasiune si poate si putina empatie. Cum ar fi daca am oferi putin din timpul nostru, daca am oferi putin din noi, daca pur si simplu am oferi iubire?...

Insa, aceasta iubire abandoneaza ideea de „a da” pentru „a primi” in schimb, de a obtine prestigiu si satisfactii cu orice pret, de a fi mereu si cu orice pret invingatori. Aceasta iubire te face sa pari slab in ochii celuilalt. Frustrant, nu-i asa? Pai, de mici suntem invatati ca viata e un camp de batalie, ca supravietuiesti daca esti cel mai bun, ca trebuie sa obtinem un beneficiu din orice oferim sau investim. Si atunci, ne mai poate surprinde faptul ca ne este frica sa iubim?

Nu e mult mai usor sa ne ascundem in spatele iluziilor şi placerilor efemere oferite de putere, prestigii, bogatii, intrigi, ispite...?

vineri, 30 octombrie 2009

Intelegandu-ne dorintele


Dorinta
a fost si este un subiect foarte intrigant pentru poeti, filosofi, psihologi si pentru orice om curios. Dorinta este influentata si modelata de factori ce pot fi explicati psihologic, endocrin, psihoanalitic, sociologic sau filosofic. Dorinta este forta fundamentala a existentei umane si manifestarea primara a energiei sexuale, fiind prezenta in oricare dintre oameni.

Manifestarea dorintelor poate fi puternic limitata de societate. Exista o mare discrepanta in felul cum societatea percepe dorinta la barbati si femei. Sunt larg raspandite perceptiile negative asupra sexului si a dorintei sexuale, in care barbatii sunt priviti ca predatori sexuali, iar femeile sunt vazute drept victime. Acest fapt nu este unul corect, avand in vedere ca, atat femeile, cat si barbatii trebuie sa aiba mecanisme sexuale sanatoase, iar perceptiile negative ale societatii actioneaza in detrimentul unei dezvoltari armonioase morale si sexuale.

Un impetuos amestec de iubire, pofte si atractie, dorinta ne poate domina in totalitate, fizic si psihic. Este extrem de fascinant cum ne putem gasi consumati de arzatoare dorinte irationale fata de o alta persoana. Si totusi de ce se intampla asa? De ce ne dorim pe cine dorim? De ce ne dorim ce ne dorim? Care este sursa dorintei nestapanite care tine o femeie, sau un barbat in fata casei celui/celei pe care il/o doreste, intreaga zi?

Cercetarile arata ca dorinta, cum este dorinta sexuala, este declansata initial de ceea ce credem ca ne dorim, in masura in care reactioneaza corpul nostru. Si totusi, specialistii spun ca dorinta fata de o alta persoana se petrece la nivelul inconstientului. Deci, nu ne putem controla dorintele, dar putem decide daca actionam sau nu impulsionati fiind de acestea.

Inca un lucru cunsocut este acela ca suntem condusi spre dorintele noastre de atasamentele din copilarie, care lasa urme importante si nu sunt intotdeauna disponibile cand vrem sa ne intelegem dorintele.
Filosoful francez, Lacan, spune ca dorinta este un „gol al sinelui” pe care o persoana incearca sa il umple cu o nesfarsita cautare a satisfactiei. Freud zice ca ne dorim ce nu putem avea.

Oricum, declansatorii dorintelor la barbati sunt diferiti de cei ai femeilor. In cazul femeilor se manifesta puternic latura narcisica si autoerotica a sexualitatii feminine. Modul in care si efortul cu care multe femei au grija de corpul lor si cauta sa se infrumuseteze depaseste cu mult vanitatea naturala aferenta fizicului care exista in barbati. Auto-eroticul, daca este dezvoltat foarte bine in cazul femeilor, joaca un rol extrem de important, avand in vedere placerea resimtita de aceste femei atunci cand isi dezvaluie si isi expun trupul. Numai prin acest lucru, multe femei simt deseori un grad ridicat de satisfactie sexuala. Aceasta placere este puternic intarita de faptul ca trupul unei femei devine dorit de barbati. Astfel, pentru femei, placerea autoexpunerii trupului se intrepatrunde cu placerea de a se simti dorite.

Intre dorinta sexuala feminina si cea masculina nu exista simetrie. La barbati, simtul initial care aprinde dorinta este cel vizual. La femei, simtul vazului are o importanta scazuta. Desi exista si femei care pretind ca sunt atrase de trupuri masculine in aceeasi masura in care barbatii sunt atrasi de trupurile feminine, in general, femeile sunt atrase mai mult de trasaturi ale personalitatii barbatilor decat de trupurile acestora. O femeie nu va fi atrasa de corpul unui barbat, dar poate fi fermecata de anumite caracteristici ale barbatului ce pot naste in ea sentimente de iubire. Astfel, interesul unei femei pentru un barbat va aparea daca acesta poseda caracteristici considerate pozitive din punctul ei de vedere. Exista, de asemenea, dovezi care arata ca, in aparitia dorintei si impulsurilor sexuale in cazul femeilor, stimularea tactila a trupului acestora este mult mai importanta decat simtul vizual.

Se mai poate spune ca, in timp ce barbatul va dori o femeie, in mod direct, femeia va dori sa trezeasca dorinta in barbatul de langa ea. In timp ce libidoul sexual al barbatului se va indrepta in mod direct spre femeie, libidoul feminin porneste din ea, „se infasoara” si foloseste barbatul pentru a se intoarce, prin el, tot catre ea. Putem spune, ca intr-o anumita masura, prin barbati femeile se auto-admira. Este vorba de un soi de narcisism, astfel ca privirea unei femei va fi folosita pentrua observa daca este privita.

Cele cinci elemente ale placerii in declansarea dorintei la femei:

1, Joaca fara scop anume – distractia care accidental induce dorinta (harjoneala in pat, alergare prin parc unul dupa celallt, tachinarea);
2. Redescoperirea sentimentelor din copilarie – (rasetele sincere si foarte puternice nascute din faptul ca stii ca esti fericit, anticiparea incitanta ca urmeaza sa se intample ceva frumos);
3. Conexiuni cu grija si protectia – un zambet sau o mangaiere care aminteste de sentimentul de siguranta si liniste din bratele mamei sau tatalui; preapararea mesei pentru cea pe care o doresti;
4. Jocuri ale puterii – in special, detinerea puterii asupra celui puternic (facandu-l sa astepte un telefon, amanand consumarea une aventuri);
5. Sentimentul narcisist de completare – prin trupul celuilalt – facand dragoste cu cineva frumos, te face sa te simti frumoasa.